Cred ca nu exista om pe lumea asta care sa nu isi aduca aminte cu nostalgie de anii copilariei, ba chiar sa regrete ca nu poate fi iar copil. Este perioada vietii cea mai lipsita de griji, in care indatoririle principale sunt joaca si consumatul de dulciuri. Asta chiar daca unii parinti o duc greu si fac mari sacrificii pentru ca cei mici sa o duca bine. Din fericire, acestia inca nu realizeaza prea bine greutatile din jurul lor si se bucura de orice lucru care ii poate distra.

Printre franturile de amintiri, revad cum mergeam la teatrul de papusi. Eram foarte entuziasmat de happy end-urile povestilor de acolo, radeam si aplaudam cand zgripturoaica sau lupul ceu rau erau ciomagiti. Sala era in picioare, era un adevarat delir. Mergeam la actori sa ne dea autografe pe pliantul program al spectacolului, apoi ne mandream cu acesta in fata prietenilor sau a colegilor, asta daca incepusem deja scoala.

Desigur ca inaintand in varsta, de pe la 10-12 ani nu mai credeam 100% in acele povesti, dar farmecul lor e acelasi chiar si acum. De aceea facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne vedea copii razand, pentru ca nimic nu e mai frumos pe lume decat rasul unui copil. Ii ducem la spectacole, le cumparam jocuri si jucarii, incercam sa-i scoatem cat mai mult din oras pentru a merge la munte, la mare sau in orice loc frumos.

Fata de vremea in care eram noi copii, au aparut lucruri noi in materie de distractie pentru copii. Orasele sunt pline de parcuri care au locuri de joaca. Aici gasim leagane, tobogane, adevarate castele prin care copii se zbenguie. Imi amintesc ce bucurie era cand il scoteam pe fi-miu in parc, chiar daca asta se intampla zilnic. Problemele apareau doar cand trebuia sa plecam de acolo, pentru ca mai trebuia sa se dea prin toate leaganele de cateva ori pana se lasa convins sa mergem spre casa.

Deoarece copii petrec destul de mult timp in fata televizoarelor, a aparaturii video, sau a calculatoarelor, ei sunt perfect informati despre intamplarile prin care au trecut Scufita Rosie, Pinochio, ratoiul Donald, Mickey Mouse, sau Cenusareasa. Oricand iti pot povesti cu lux de amanunte pataniile lor. E lumea lor si ar fi si pacat sa nu stea acolo cat mai mult.

In toamna, am fost invitat de un prieten la botezul baietelului lui. El mai are o fetita de 5 ani, care la randul ei, are o multime de prietene si prieteni de la gradinita si din cartier. Au facut petrecerea acasa, avand o curte mare. Bineinteles ca droaia de copii, era insotita si de parinti, astfel ca era lume multa. Pentru a face fata la tot ce insemna mancare si bautura, prietenul meu a sunat la o firma de catering, care intr-adevar si-a facut bine treaba.

Iar pentru atmosfera absolut indispensabila unei astfel de petreceri cu multi copii, au apelat la o cunoscuta firma de petreceri copii Constanta, care a trimis un adevarat “comando” format din trei ursitoare, un clovn, animatoare imbracate in Mickey Mouse, Donald si Gooffy. De asemenea cu fotograf care a facut o multime de poze, care au fost distribuite atat gazdei, cat si invitatilor. A fost o petrecere de vis, in care aceste personaje de basm s-au intrecut in glume si giumbuslucuri. De-abia astept sa apara vreo noua invitatie la asa ceva, prietenul meu asigurandu-ma ca va face asta la fiecare aniversare a copiilor.